Apar detalii explozive din motivarea deciziei prin care Călin Georgescu a fost lăsat în libertate și plasat sub control judiciar. Judecătorul Tribunalului București ridică semne serioase de întrebare asupra probelor prezentate de DIICOT și cere procurorilor să continue ancheta și să aducă noi mijloace de probă pentru a stabili cu exactitate dacă există și cum ar fi fost comisă infracțiunea de înșelăciune.
Motivarea instanței explică de ce judecătorul a respins solicitarea DIICOT de arestare preventivă pentru 30 de zile a fostului candidat la alegerile prezidențiale.
Potrivit documentului consultat de G4Media, din materialul probator prezentat de procurori nu ar rezulta, în această etapă, „dincolo de orice suspiciune” că este vorba despre o infracțiune.
Mai mult, instanța le cere procurorilor să își intensifice eforturile și să administreze probe suplimentare.
Judecătorul cere DIICOT să stabilească dacă există într-adevăr o înșelăciune
Unul dintre cele mai importante pasaje ale motivării privește chiar natura presupusei fapte.
Magistratul solicită procurorilor să clarifice dacă situația investigată reprezintă într-adevăr o înșelăciune penală sau dacă ar putea fi vorba despre nerespectarea unei clauze contractuale, de natură comercială.
Instanța consideră că trebuie stabilite mult mai clar rolurile persoanelor implicate, planul concret pe care acestea l-ar fi avut și relațiile dintre inculpați.
Judecătorul amintește inclusiv faptul că Georgescu susține că nu îl cunoaște pe italianul Massimiliano Arena.
Prejudiciul este mare, dar instanța face o observație surprinzătoare
Dosarul DIICOT vizează un presupus prejudiciu de aproximativ 1,1 milioane de euro.
Judecătorul admite că suma este una importantă, însă consideră că rezonanța socială negativă a presupusei fapte este mult mai redusă decât în cazul altor înșelăciuni.
Instanța face comparație cu situațiile în care victimele își pierd economiile încercând să cumpere o mașină sau o excursie în străinătate.
Prin urmare, dimensiunea financiară a dosarului nu a fost considerată suficientă pentru a justifica, singură, trimiterea lui Georgescu în arest preventiv.
Georgescu ar fi putut pleca din țară, dar nu a făcut-o
Un alt argument important al instanței privește presupusul pericol ca fostul candidat să fugă.
Judecătorul arată că Georgescu nu mai avea nicio măsură restrictivă în celelalte două dosare și, teoretic, ar fi putut părăsi România.
Nu a făcut-o.
Magistratul observă și că dosarul este deschis de mai mulți ani, timp în care ancheta s-a desfășurat cu inculpații în libertate.
Potrivit motivării, aceștia nu ar fi părăsit țara, nu ar fi încercat să deturneze ancheta și nici să influențeze martorii.
Instanța a considerat astfel că nu mai există urgența care să justifice cea mai severă măsură preventivă.
De ce a rămas totuși sub control judiciar
Judecătorul nu a acceptat însă nici solicitarea lui Călin Georgescu de a fi complet liber de orice măsură preventivă.
Un element care a cântărit în această decizie îl reprezintă stenogramele în care apar discuții între Georgescu și alte persoane despre achiziționarea unei vile în Toscana.
Instanța a considerat că se justifică menținerea unei măsuri de precauție și a decis plasarea sa sub control judiciar.
Georgescu fusese reținut de DIICOT pe 21 septembrie, după percheziții efectuate la locuința sa din Mogoșoaia.
Procurorii îl cercetează, alături de alte persoane, pentru constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
Bătălia decisivă se mută la instanța superioară
Hotărârea Tribunalului București nu este definitivă.
DIICOT contestă decizia și cere în continuare arestarea preventivă a lui Călin Georgescu pentru 30 de zile.
De cealaltă parte, Georgescu cere eliminarea controlului judiciar și înlăturarea restricțiilor impuse de Tribunal.
Decizia definitivă asupra măsurii preventive este așteptată marți.
Până atunci însă, motivarea primei instanțe reprezintă o lovitură importantă pentru teza pe baza căreia procurorii au solicitat arestarea preventivă: judecătorul consideră că ancheta trebuie aprofundată, rolurile persoanelor implicate trebuie clarificate, iar procurorii trebuie să stabilească inclusiv dacă situația reclamată reprezintă o infracțiune de înșelăciune sau un litigiu de natură contractuală.
